Parintii ,dragi nostri parintii

A fost o data un mar urias .Un baietel venea sa se joace pe langa el ,se urca pana in varful lui ,gusta din mere ,adormea
fericit la umbra copacului.Ce mai .!Ii placea tare mult copacul lui ,iar marul il iubea foarte mult .Dar intr-o zi veni
langa copacul sau tare abatut .Copacul il inbie :
-Vino sa te joci cu mine .!
-Baietelui ii raspunse :
Nu mai sant copil mic sa ma joc in jurul tau ,vreau jucarii , dar am nevoie de banii ca sa le cumpar.!
-Imi pare rau dar nu am banii, dar poti culege toate merele sa le vinzi .Astfel ,vei face banii destui ,
pentru a-ti cumpara jucari.
Cat de fericit era baiatul acum .El culese merele si pleca bucuros sa le vanda .Dar dupa aceea el inceta sa mai vina
sa viziteze copacul.
Marul era trist ca ii era tare dor de copil.
Dar intr-o zi veni copilul veni la vechiul sau prieten ,care-l inbie :
Vino sa te joci cu mine.
N-am timp de joaca ii raspunse baiatul ,trebuie sa muncesc pentru familia mea .Am nevoie de-o casa in care sa ne adapostim
Poti sa ma ajuti.?
Imi pare rau dar eu nu am nici o casa sa-ti dau ,raspunse copacul .Dar poti sa tai crengile mele sa-ti faci o casa
din ele .Asa ca baiatul se apuca sa taie toate crengile copacului si pleca fericit.Copacul sa bucur sa-l faca fericit
pe baiat , dar dupa ce pleca baiatul nu se mai intoarse la copac ,copacul era iar trist si singuratic.
Intr-o zi calduroasa de vara baiatul sosi.
-Vino sa te joci cu mine a spus copacul.
-Oh sant tare trist spuse baiatul simt ca inbatranesc .
-As dori sa calatoresc pe mare si sa ma odihnesc .Poti sa-mi dai o barca.
-Poti folosi trinchiul meu sa-ti construesti o barca ,astfel vei putea calatori fericit spere zari indepartate.
-Astfel baiatul taie trunchiul copacului si isi facu o barca cu care calatori mult timp pe mare.
Dupa multi anii se reantoarse la copac ,copacul ii spuse ;
I-mi pare rau baiatul meu dar nu mai am nimic sa-ti dau .Nu mai am mere pentru tine .
-Nu mai am dinti sa le mananc a raspuns baiatul.
Nici trunchi sa te urci pe el raspunse copacul.
-Sant prea batran raspunse baiatul.
-Nu mai am nimic sa-ti ofer ,poate doar radacinile mele care se sting a zis copacul cu lacrimi.
-Nu mai am nevoie doar de un loc de odihna raspunse baiatul.
Vino stai aici si te odihneste .baiatul sa asezat langa copac si copacul era fericit ,zambind printre lacrimi
Aceasta este povestea fiecaruia dintre noi .Copacul sant parintii . Cand santem mici indragim joaca in jurul lor.
Cand crestem ii parasim .Mai venim pe la ei cand avem nevoie de cea s-au am dat de necaz .
Dar indiferent parinti sant langa noi pentru a ne ajuta cu ce pot pentru a ne face fericiti ,poate va ganditi ca baiatul era plin
de cruzime dar asa ne tratam cu toti parinti .!
P.S Poveste culesa de pe facebook .!
 

          Ion Petru  Azi :17.02.2017