luni, 26 februarie 2018

Pe scena

Era o zi de taoamna tarzie ,frunzele ruginii casuse din copacii ,asteptau cu nerabdare sa vina primavara sa inverzeasca din nou , eram pe leptom si ma uitam daca primisem mesaje se aude
batai in usa ,deschid usa era prietenul meu Vasy Condras imi spune:
-Hai mergem ai auzit ce sa aud Vasy
-Mergem la Casa de cultura in Oravita ,trebuie sa iei chitara si amplificatorul o sa cantam si noi un program la Casa de cultura e un sspectacol.
Am plecat cu el am luat un taxi si am ajuns la Casa de cultura acolo lume multa canta si "Pasarea cplibri" condusa de solistul vocal Baniciul.
Toti cei care cantau pe scena facusera proba la instrumente ,reglasera sonorizarea , eu cu Vasy santem singuri ,aproape de noi se apropie prietenul nostru Cristi Buica ,eu si cu Vasy de obicei eram primi care cantam pe scena , am intrat pe scena am luat chitarile si am inceput sa cantam ,prima melodie merge snur cantam un Swing se termina melodia..... aplauze ma uit la Vasy zambea ,incepe a doua
melodie "Pustiu cu usile inchise "nu se auzea nimic in sala ,spectatori asculta pacat se termina melodia aplauze si am iesit de pe scena .Am intalnit un prieten si mi-a zis  sa auzit foarte bine bravo voua apoi imi spune ...in sala in primele randuri mai la margine era un batran cand a-ti intrat pe scena si va  vazut pe voi,,,,,, lacrimile a inceput sa-i curga si ia spus nepoteilor ,baieti astia doi ii cunosc din tinerete si ii ascultam cu atata placere..... canta tot asa de bine de cand ii stiu eu .Nu ma gandeam
niciodata ca eu baiatul timid din Ciudanovita o sa ajung sa cant cu Vasy ,stau si e atat liniste in noapte,o noapte rece  de iarna si eu visez ....la clipele petrecute pe atatea scene .Am avut ocazia sa cant cu Doamna Ana Munteanu la Geoagiu bai sala era plina de spectatoti se aude ince "re "
major si canta Doamna Ana Munteanu Tradafir cu creanga in apa ,in sala nu se aude nimic ascultau uimit de vocea placuta .!


Ion Petru

Oravita 27.02.2018

marți, 30 ianuarie 2018

In noapte....

In miez de noapte ma simt singur doar eu si amintirile pe care le am din trecut din perioada aceea cand eram doar un baietel ,care locuia la blocul 1 din Ciudanovita ma jucam toata ziua fara grija zilei
de maine, eram fericit imi placea sa stau in ploaia calda de vara sa ma joc in nispul ferbite din fata blocului .Nu stiu cum timpul a trecut azi stau in noapte nu pot sa dorm si ma gandesc la aceea perioada desi era comunisti ,minerii din valea nostra o duceau bine era in jur de 12000de locuitori  ,toti oamenii se cunostea era ca o familie ,incerc sa-mi amintesc de vecinii dar memoria imi joaca feste ,nu nu mai pot sa-mi amintesc de toti ,nici o data nu mi-a placut sa retin nume cineva imi spunea ca: "Ciudanovita este raiul  pe pamant" frumoasae cuvinte dar foarte adaevarat cititorule dacaa ai ocazia viziteza te rog Ciudanovita .azai imi amintesc cu drag eram un copil timid fericit in valea noastra alergam toata ziua pe dealuri ,aproape de izvor e un alunis acolo vara mergeam si culegeam alune  ,cat de bune erau .Am facut o vizita in Ciudanovita blocul drag inimi mele pecare il iubeam
e daramat ,alunisul nu mai este sant putini oamenii in Ciudanovita s-au raspandit in tara alti au plecat
in stele ,doamne ce tineri era mama si tata parca ii vad cum trece timpul, daca ceasul sar fi oprit
 eram tot baietenul timid  cu visele mele .Nu ma gandeam niciodata ca o sa ajung sa incep sa cant la chitara ,totul a venit de la sine ca si cum chitara ma chema sa-i mangai corzile , sa ma ajaute sa cant.
Valer un baiat cu suflet mare toata ziua era pus pe glume zambea si cata la chitara el a fost primul meeu mentor, cand am plecat in armata Valer a fost alaturi de mine cine ma vizita la scoaala profesionala Valer cine imi scria scrisori in aramata Valer , pacat azi nu mai este printre noi dar il port in inima mea ca si pe multi alti .In noapte lacrimile curg nu le pot opri ma simt singur dar fericit cu amintirile mele care sant vi traies cu mine.!


Ion Petru ora:4 noaptea
31.01. 2018




sâmbătă, 9 decembrie 2017

Zambeste tuturor ...!

Pune toate pozele intr-un album de familie ,sa poti mai tarziu sa-ti anintesti de zilele frumoase petrecute inpreuna cu familia cu frati tai surorile tale, tata ,mama .Numara stele in noptile de vara
roagate la Dumnezeu  pentru zile frumoase si noptile pe care ti le-a daruit ..Suna-ti foarte des
prieteni pe telefon sa vada ca nu i-ai uitat ,amintestele de copilarie de locurile natale o sa fiti
fericiti ,o sa fiti copii de altadata , spune fara rusine mie dor de tine ,Tine-ti promisiunile. Razi! Cere ajutor celor din jur nu e rusine. Fugi ...canta ,amintesteti de aniversarea zilei de nastere petrecute cu prietenii.Ajuta un om sarac ...termina proiectele pe care le-ai inceput ...si zambeste viata e frumoasa cu bucuri necazuri ,cu zile bune si rele Viseaza cu ochii deschisi asculta greieri cum canta in noapte vara ,gaseste un lucru nou , ceva frumos ceva interesant de facut , amintesteti de prietenii intalnestete cu ei glumiti spuneti glume , amintitiva de zilele petrecute la scoala iubirile de serile de joaca din jurul blocului.Zambeste tot timpul viata e frumoasa  ,iubeste oamenii toti sant frumoasi in felul lor.
Iar cand nu vei mai fi pe acest pamant o sa ramana :"Amintirile nu mor niciodata" Viseaza cu ochii deschisi iubeste frumosul iubeste oamenii fi tu acela care face primul pas spre dragoste si fericire .E ora trei noaptea am vorbit cu fratele Benoni din Australia ma indeamna sa-mi scriu amintirile ,mie dor  de peretele acela alb de la blocul A  din Ciudanovita unde vedeam filme facute de Benoni .Scrie o poiezie si daruiesteo iubtei zambeste si aratai ca o iubeste .!



Azi 9 .12.2017.
 Ion Petru                                         

P.S .Aceste randuri sant scrise la indemnul prietenului meu din Australia .Ben Todica ...



sâmbătă, 18 februarie 2017

Nostalgi

Sa fi fidel nu inseamna ca esti prost ,inseamna ca esti suficent de matur sa sti sa apreciezi ceea ce ti-a oferit iubirea
Sant multi care vor sa se afle in treaba datul cu parerea ,grija pentru capra vecinului ,mai bine sa ne vedem de viata
noastra de grijile zilei de maine de iubiri si suferintele noastre de cat sa criticam .Vreau sa raman un om simplu
sa am in inima doar iubirea ,adevar in sufletu meu .Sa iubesti pe cineva care nu te iubeste e ca si cum ai astepta trenul la
aeroport , sa alergi dupa autobuzul perdut ,stai linistit o sa gasesti iubirea pe care o cauti .Tacerea si zambetul
sant arme puternice ,zambetul poate rezolva multe probleme la fel ca tacerea .Uneori cand ai inpresia ca totul sa
terminat viata iti ofera un nou inceput o noua dragoste un altfel de a fi .Gandestete nu te opri niciodata din invatatat
pebtru ca nici viata nu se opreste niciodata si iti da lecti de viata mereu .Pe scurt: am trait ,am iubit am uitat.Dar
anumite experiente au ramas acolo ca un cutin infipt in gard ,m-au indoit ,m-au rupt ,m-au copt .Dar m-au adus azstazi
unde sant .La 18 anii ca viata nu se joaca niciodata cu tine ,ci doar iti da lecti de viata de care ai nevoie.La 18 anii
ma certam cu viata azi o scot la o cafea .Cei 7 anii de acasa i-mi spun : niciodata sa nu uiti de unde ai plecat ,
sa nu uiti locul copilarie dealuluri ,izvorul unde alergam descult pe strada plina de praf ,la oameni minunati din vale.
Pentru ca niciodata nu vei sti ce se va ntampla maine. Chiar daca nu mai sant langa noi cei dragi ,ei nu ne paresesc niciodata
Ii vom gasi mereu in amintirile noastre pe care le pastram cu grija in sufletul nostru si in gandul nostru.

    Ion Petru 18.02. 2017

vineri, 17 februarie 2017

Parintii ,dragi nostri parintii

A fost o data un mar urias .Un baietel venea sa se joace pe langa el ,se urca pana in varful lui ,gusta din mere ,adormea
fericit la umbra copacului.Ce mai .!Ii placea tare mult copacul lui ,iar marul il iubea foarte mult .Dar intr-o zi veni
langa copacul sau tare abatut .Copacul il inbie :
-Vino sa te joci cu mine .!
-Baietelui ii raspunse :
Nu mai sant copil mic sa ma joc in jurul tau ,vreau jucarii , dar am nevoie de banii ca sa le cumpar.!
-Imi pare rau dar nu am banii, dar poti culege toate merele sa le vinzi .Astfel ,vei face banii destui ,
pentru a-ti cumpara jucari.
Cat de fericit era baiatul acum .El culese merele si pleca bucuros sa le vanda .Dar dupa aceea el inceta sa mai vina
sa viziteze copacul.
Marul era trist ca ii era tare dor de copil.
Dar intr-o zi veni copilul veni la vechiul sau prieten ,care-l inbie :
Vino sa te joci cu mine.
N-am timp de joaca ii raspunse baiatul ,trebuie sa muncesc pentru familia mea .Am nevoie de-o casa in care sa ne adapostim
Poti sa ma ajuti.?
Imi pare rau dar eu nu am nici o casa sa-ti dau ,raspunse copacul .Dar poti sa tai crengile mele sa-ti faci o casa
din ele .Asa ca baiatul se apuca sa taie toate crengile copacului si pleca fericit.Copacul sa bucur sa-l faca fericit
pe baiat , dar dupa ce pleca baiatul nu se mai intoarse la copac ,copacul era iar trist si singuratic.
Intr-o zi calduroasa de vara baiatul sosi.
-Vino sa te joci cu mine a spus copacul.
-Oh sant tare trist spuse baiatul simt ca inbatranesc .
-As dori sa calatoresc pe mare si sa ma odihnesc .Poti sa-mi dai o barca.
-Poti folosi trinchiul meu sa-ti construesti o barca ,astfel vei putea calatori fericit spere zari indepartate.
-Astfel baiatul taie trunchiul copacului si isi facu o barca cu care calatori mult timp pe mare.
Dupa multi anii se reantoarse la copac ,copacul ii spuse ;
I-mi pare rau baiatul meu dar nu mai am nimic sa-ti dau .Nu mai am mere pentru tine .
-Nu mai am dinti sa le mananc a raspuns baiatul.
Nici trunchi sa te urci pe el raspunse copacul.
-Sant prea batran raspunse baiatul.
-Nu mai am nimic sa-ti ofer ,poate doar radacinile mele care se sting a zis copacul cu lacrimi.
-Nu mai am nevoie doar de un loc de odihna raspunse baiatul.
Vino stai aici si te odihneste .baiatul sa asezat langa copac si copacul era fericit ,zambind printre lacrimi
Aceasta este povestea fiecaruia dintre noi .Copacul sant parintii . Cand santem mici indragim joaca in jurul lor.
Cand crestem ii parasim .Mai venim pe la ei cand avem nevoie de cea s-au am dat de necaz .
Dar indiferent parinti sant langa noi pentru a ne ajuta cu ce pot pentru a ne face fericiti ,poate va ganditi ca baiatul era plin
de cruzime dar asa ne tratam cu toti parinti .!
P.S Poveste culesa de pe facebook .!
 

          Ion Petru  Azi :17.02.2017

duminică, 12 februarie 2017

Primi pasi in iubire .!

Cat as fi vrut sa fiu cu tine sa sterg o lacrima ce te-a durut ,sa simpt o clipa de fericire alaturi de tine
pe care te-am iubit atat de mult de cate ori te-am incantat incat am dorit sa fiu doar eu si tu.
Astazi inchid usa in fata trecutului si merg spre viitor si fac un pas spre noua mea viata ,am invatat cu
tine sa uitam trecutul sa privim amadoi spre viitor. Cand dimineata te am alaturi nu conteaza ce zi este cu siguranta va fi o zi minunata petrecuta cu tine iubito am sa te strang in brate sa simt sarutl
tau pe buzele mele ,inima mea te doreste sa fi a mea pentru todeauna ,toti facem o alegere in viata
cel mai greu este sa traim cu alegerea facuta sa fim la fel ca in prima zi cand ne-am iubit .Am intrebat inima de ce nu pot dormi noaptea iar ea mia raspuns nu te mai face ca iubesti , doar sti ca ai dormit ziua .Primi pasi in iubire este respectarea iubiri si libertati celei pe care o iubesti sa o ai alaturi sa o intelegi sa o iubesti cu inima cu sufletul cu toata finta ta ,cea care ti-a fost sortita sa fie cu tine
intreaga viata. Atractia fizica e usor de gasit ,atractia la nivel de suflet efoarte greu de gasit cand
o gasesti inseamna ca iubesti ,daca gandurile sant curate faptele nu pot fi gresite .
Vreau pe cineva sa-mi daruiasca zambete nu lacrimii doresc sa am timp nu distanta doresc doar
bucurie nu tristete sinceritate ,adevar nu minciuni doresc fapte nu vorbe goale pe care le rostesti
intr-o relatie de o zi .Oameni pot spune despre tine orce te poate rani te poate uita dar nu pot niciodata sa-ti ieie iubire ,sufletul .Sant aici asculta tacerea inimi si iama de mana ca sa putem merge mai departe si nu ma lasa sa privesc inapoi o secunda
cand se instaleaza dorul in suflet este imposibil sa-l faci sa dispara .Singura metota este sa vorbesti cu persoana de care ti-e dor..!


  Ion Petru 12.02.2017


vineri, 10 februarie 2017

De multe ori..

Persoanele sensibile au un mic defect ,sufera prea mult dar au si o mare calitate stiu sa-ti ofere sufletul si inima .O zi incepe cu multa iubire cu multa dragoste
si cu multa credinta in Dumnezeu .De multe ori ma intreb unde sa ne mai ascundem de noi ,poate in adancul sufletului sa cautam dragostea de oamenii ,dragostea de
aproapele nostru .De multe ori imi doresc sa am o zi minunata lipsita de griji si suparari .
Chiar daca sant departe de tine sa nu crezi ca pot sa te uit ,eu te port mereu cu mine ,cred ca te am alaturi de mine la bine si la rau ,doresc sa simt sarutUl
tau pee buzele mele ,doresc sa fi a mea sa te strag in brate ca pe ceva de mare pret si nu doresc sa te pier niciodata de langa mine.
Gandul de multe ori te poarta unde doresti poti visa cu ochi deschis ,poti vedea lumea pe care o doresti din adancul sufletului tau ,poti avea langa tine
visele la care ai visat si nu au fost inpartasite cu nimenea .
Viata e ca marea de multe ori nu conteaza ca nu sti sa inoti sa-ti pastrezi visele si iubirea alaturi de tine in sufletul si inima ta.De multe ori ma gandesc
si iti doresc sa ai parte de zile de nopti in care norocul sa-ti zambeasca sanatatea sa te acopere si fericirea sa-ti mentina zambetul pe buze tot
restul vieti.Dragostea arde dar lipsa ei te lasa doar cu un mare dor in inima in suflet .De multe ori oameni nu mai cauta iubirea si doar trupuri de iubit
destul de multi cauta cerere si oferta ca in comert dar cum ramane cu inima ,sufletul .Cu iubirea deschizi usa unui suflet .!



   Ion Petru 10.02.2017

joi, 9 februarie 2017

Visez....

Nu trebuie sa-mi spui nimic daca ai rosti ar fi prea mult ,nu vorbi privestema adanc in ochi si am sa stiu totul ,intreaga viata este o chestiune de optini
Fiecare poate trai cum doreste dar sa nu uite niciodata radacinile ,locul de unde a plecat ,oamenii pe care ia iubit ,jocurile copilariei si mai ales
prieteni de joca ,un prieten adevarat poti sal ai langa tine intreaga viata sa-l simti alaturi de tine ,chiar daca este departe el te poate ajuta scriindu-ti
cateva randuri.Te astept in visul meu copilarie sa visez frumos un vis al copilarie din care nu mai doresc sa ma trezesc ,sa visez la primi pasi facuti pe poarta
scoala la primul film vazut la cinematograf ,sa ma visez cum alerg pe terenul de sport din curtea scoli.
O zi buna incepe savurand o cafea alaturi de cu persoana pe care o iubesti care o simti alaturi de tine ,In viata daca ai langa tine persoana iubita o sa ai parte
de ,iubire ,sanatatae , fericire ,de tot ce este mai bun pe lume .Doresc sa nu privesc inpoi dar amintirile frumoase pe care le am in adancul sufletului
nu ma lasa ,visez la "stanca cea mare' pe care toata viata am pastrato alaturi de mine ea e cel mai frumos lucrul pe care l-am vazut din coilarie si a fost tot
timpul cu mine .Mereu trebuie sa ai grija de tine sa-ti pastrezi visele in sufletul tau .Orce vrasta ai avea ai vrasta potrivita pentru a iubi .
In fiecare zi o sa gaseste gesturi simple intr-un zambet care iti este adresat intr-o mangaiere s-au un sarut in tot in cea ce faci.!


    Ion Petru 9.02.2017

miercuri, 8 februarie 2017

Omul ...!

 Omul nu traieste acolo unde are casa  el traieste unde are iubirea...si inima..unde nu poate ajunge cu pasi ajunge cu sufletul.Vreau o lume care tanjeste dupa frumosul sinceritati al dragostei si credintei.
O lume care vede Omul ca pe un suftlet cu dureri doruri  si iubire , nu ca un trup care se misca fara sens .Uneori plang si cafeaua are gust de dor dor de oamenii care sant dragi sufletului meu pe care
ii iubesc cu tota dragoste mea .
Sa ai langa tine un prieten adevarat chiar si pentru o bucata de drum  din drumul vieti echivaleaza
a avea langa tine o comoara  nepretuita, prietenia dintre oameni e cel mai nobil si frumos lucru care se poate intampla omului ,Prietenii iti pastreaza amintiri ,amintiri pe care le ai ascunse in adancul inimi. Meg cu picioarele pe drumul vieti dar cu inima pot fi in orce loc in locul pe care il iubesc mult unde am petrecut copilaria printre dealuri ,unde alergam descult catre izvor ,unde am invatat sa socotesc sa iubesc oameni ,sa iubesc "Valea mea"pe care am pastrato in inima si sufletul meu tot
restul vieti Durerea creste cu cat durerea inima nu poate ajunge acolo unde e iubirea ,iubirea pe care o pastrezi in adancul sufletului si numele fetei iubite nu poti sa-l uiti niciodata.
Viata trece incet dar amintirile raman , amintiri despre tine iubito de prima sarutare si asteptarea de a
te reantalni creste in inima mea ,poate anii care trec repede poate sa te scoata incet incet din inima mea .Lacrimile si iubirea ascunsa o pastram in inima nostra o pastram ca pe ceva sfant ca un diamnta care nu are pret.!


                             Ioan Petru  8 .02.2017

marți, 7 februarie 2017

Taramul regasiri dorului......!



Demult, trăia pe meleagurile mirifice ale Văii Almăjului o familie de ţărani gospodari a căror singură amărăciune era lipsa unui urmaş, care să le ducă numele mai departe. Într-o noapte, femeii i se arătă în vis o vrăjitoare care îi spuse că doar dacă va bea apă de la izvorul de sub stâncă, va naşte o fată căreia nu-i va fi îngăduit niciodată să se îndrăgostească, dacă va dori să trăiască. Femeia merse la izvor şi bău apă iar nu după multă vreme, născu o fetiţă.
Copila fermeca cu privirile orice fiinţã omenească ce stătea în preajma-i iar mai târziu deveni o fecioarã râvnită de toţi flăcăii ţinutului, însă inima ei tânjea după un singur flăcău, după Bigăr.
Simţind primejdia morţii, tatăl fetei o închise în grota de deasupra izvorului dintre lumi. Strigătele de disperare ale fecioarei fură auzite de vrăjitoare care îi şopti : ,,Singurul lucru pe care pot să-l fac pentru tine, este să-ţi transform părul într-o cascadă pe care vor aluneca lacrimile tale. Vuietul cascadei îl va aduce pe cel pe care-l iubeşti aproape de tine dar, nu veţi putea niciodatã trăi în această lume. El va trebui să moară înecat în lacrimile tale şi tu vei muri odatã cu el spre a renaşte apoi în cealaltă lume, în „Tărâmul Regăsirii Dorului”.
Toate se petrecură întocmai cum sortise vrăjitoarea iar cascada rămase mărturie iubirii care a învins limitele fiinţei umane dar şi a faptului că dragostea înseamnă fericire şi sacrificiu deopotrivă.
  P.S. Povestire culeasa de pe facebook.!


Ion Petru 7.02.2017

Mi-e dor .......!

Uneori te strang prelung intre pleoape ,pana cand somnul imi aduna lacrimile intr-un suspin tarziu
Mi-e dor sa adorm spunand "te iubesc",sa ascult picaturile de ploaie si sa tac.Mi-e dor si dorul tau ma doare si as vrea sa-ti spun tot ce simt pentru tine ,dar strag in mine si tac . Mi-e dor sa numar clipele cu tine sa le adun si iar sa le adun parca ar fi cele mai pretioase lucruri din lume .Mi-e dor  sa-mi atingi cu un sarut gandurile si clipele frumoase petrecute cu tine  .Mi-e atat de dor de tine ca as evada din gandurile mele si asa alerga la tine sa te strang in brate sa te sarut sa fim inpreuna pentru totdeauna  , simt buzele cum plang dupa un sarut de al tau .Mi-e dor dupa soaptele nerostite in linistea nopti as vrea sa aleg cu tine prin iarba dimineti plina de roua si lumina sufletului sa o ating in ttimp ce lacrimile curg peste toate amintirile pe care le-am petrecut inpreuna .Dorul dupa tine striga in inima mea si tac ,plang incet in noapte .Nu stiu de ce ochi tac si inima atat de multa tacere .Ne despartim in lacrimii ,asez tineretea pe brate si plec spre viitor iar peste anii obosit de povara a milioane de secunde dar nu voi mai gasi ceea ce pazesc acum si atunci voi apleca urechea spre inima sa aud cum plange dupa amintirile nescrise petrecute inpreuna .Apoi voi alerga pe carari si spun  "mi-e dor ..mi-e dor " de tine iubita mea .Si nu va mai fi ieri ci doar mane si voi uita de tine iubirea mea va fi doar atunci cand am ras si plans o data inpreuna .La inceput si sfarsitul unui drum .!

Azi 7.02. 2017 Ion Petru.

luni, 2 iunie 2014

Amintirile mamei .

De multe ori stau si ascult cu sufletul povestirile mamei din copilaria ei.Mama e nascuta in anul 1936 a prins si al doilea razboi mondial , de mici frati si surorile mamei erau invatati cu munca .Prin sat a trecut si razboiul mondial toti erau la masa si o data a inceput sa se traga cu mitralierele satul era in haos toti au fugit unde au apucat , mama inpreuna cu parinti surorile si frati au fugi in padure , rusi daca prindea fete le viola , la reantoarcere in casa era tot daramat cum au fugit de la masa, masa era intoarsa si mamaliga era aruncata .Mama a inceput scoala generala nu a terminat decat paru clase de dimineata mergea fratele mamei iar dupa masa mergea mama aveau doar un rand de incaltaminte opinci , profesorul se ruga de bunicul sa o trimita pe mama la scoala dar saracia nu a lasato sa urmeze mai departe decat cele patru clase.Dupa razboi toata familia mamei se duce la munca lucrau in padure sa faca metri cubi
.In padure bunicul construia o coliba prin care ploua si cadea zapada mama si frati ei culegeau feriga si acopereau coliba dar tot era frig , viata era grea se duceau la parchet (alimentara) si cumparau de toate cel mai greu era iarna , mama era inbracata ca si frati ei in opinci si hane de la tara portul traditional era foarte greu cei patru frati ai mamaei lucrau pana cand bunicul a avut un accident la padure si-a rupt piciorul era in anul 1945-1946 a primit despagubire de la statul roman , in acea perioada conducea REGELE MIHAI , dupa  banii primit pe accident bunicul a putut sa construiasa o casa sa cumpere o vaca si sa poata sa intretina cei cinci copii .Viata era mai buna se descurcau mai bine , apoi mama se casatoreste la 19 anii ,tata se duce la armata si mama ramane  cu socri cu bunicul si bunica , venise la conducerea tari comunistii se face colectrivizare prin munti multi oamenii se luptau cu cei din conducerea tari incet incet o sa vie ucisi da acesta e cuvantu cei care nu erau de acord cu conducerea tari erau intemnitati .Bunicul auzise ca la Ciudanovita se cauta muncitori era anul 1956 si inpreuna cu cei doi fii ai sai se munta in Ciudanovita la baraci in Texas .De muncit era slava domnului dar erau saraci dar prin muncaau ajuns sa cumpere in rate de la magazin vanzator era Moros . Azi privesc inapoi si parca e un vis urmeaza cele opt clase pe care le fac la Scoala Generala din Ciudanovita apoi profesionala si liceul la seral la profesional in anul trei am fost chemat la securistul uzinei si mi-a tras o bataie cu dunga de la registru am zis ca a fost o intamplare dar ma inselasem in armata am fost chemat la comandantul unutati militare si am fost intrebat despre religie si am aflat apoi adevarul crescusem intr-o familie de omeni crediciosi (baptisti )si eram persecutati .In 1989 vine revolutia  a fost sau nu ?
Ion P. 02 06. 2014

duminică, 7 aprilie 2013

Revolutie 1989

I-mi amintesc parca azi sa intamplat era in decembrie 1989 , primele revolte au fost la Timisoara ,sa tras cu armamentul din dotare in oamenii ,ei stigau :"Nu trageti !! si noi santem romanii" si sa tras ,a doua zi strada era curata parca nu se intamplase nimic , se stiga: Azi in Timisoara maine in toata tara "si asa a si fost rand pe rand in Bucuresti ,Brasov ,Cluj ........ au izbucnic revolte si pe data de 24 decembrie N.Ceausescu a fugit cu elicopteru ce sa vezi MAMALIGA  explodase se canta :Romania trzestete  si asa a si fost ,Ceausescu si sotia Elena au fost prinsi si pe 25 decembrie au fost inpuscati la Targoviste , tot romanul era bucuos credeam ca o sa vina o viata mai buna :"Vreau o viata ca afara "
Apoi  sa format F.S.N si din acesta a luat nastere mai multe partide ,toti visam cu ochi deschis o sa vina o viata mai buna , mai fericita .Se statea la rand la pasapoarte si asa a inceput migratia romaniilor in Europa .Nu i-mi doresc sa merg afara din tara, sant obisnuit cu oameni cu prietenii mei ,ma simt legat de cei dragi din tara de locul natal de locul copilarie.Puteam sa fug din tara din anul 1978 dar nu am putut sa fac acest pas .A urmat la conducerea tari : cand partidul de  stanga cand partidul de dreapta ,moneda nationala sa devalorizat ,incet incet economia cea veche nu era buna ne trebuia una nou rentabila si  sa decis : sau inchis fabrici uzina in anul 1997-1998 a inceput sa se inchida minele care nu erau rentabile ,se primea salari compensatori toti eram bucurosi nu ne dadeam seama ce inseamna sa fi somer si asa am patit si eu banii nu mi-au ajuns ,mi-am cumparat un televizor color ,era pentru prima data cand aveam un tv, color ce a urmat a fost dureros norocul meu ca tata avea pensie si ma ajuta altfel nu cred ca o scoteam la capat ,somajul era putin dor atat pentru supravetuire .Fabrici ,uzina au inceput incet , incet sa se inchida .Armata a devenit profesionista si am intrat in N.A.T.O. .In anul 2007 intram in Uniunea Europeana ,puteam sa colindam toata Europa doar cu cartea de idetitate ,tineretul a inceput sa plece afara ,medici ,tineri inteligenti cu toti au plecat afara , si iata ca a venit si criza economica din anul 2008 oamenii nu mai zambesc pe strada avem multi someri care nu au cu ce trai ajutorul social e mic si lasa de dorit ,tot romanul e precupat cu grija zilei de maine ,noi ramanii santem un popor intelegator, iertator si cu multe calitati ,sper din inima ca o sa vina o zi cand o sa treca criza economica si atunci sigur o sa fie mai bine pentru toti romanii.Doamne ! binecuvinteaza Romania ! ......Ion Petru 07.04.2013

O veste trista

I-mi amintesc eram in aramata cand am primit o veste ,primesem o scrisoare de acasa si tata i-mi scria ca ne mutasem in Oravita ,am simtit ca lumea se prabusea i-mi dadeam seama ca perdusem copilaria ,legatura cu locul copilariei ca i-mi perdusem radacinile ,ca perdusem ceva drag sufletului meu .Am plecat in aramta in anul  21 octombrie 1976 ,a uramat pregatirea mea militara .Armata nu  trebuie facuta de cei din popor trebuie facuta de profesionisti .In armata esti umilit dar in acel timp aramata era obligatorie .Era in ziua de 4 martie 1977 ,dupa terminarea seviciului de paza ma pusesm in pat sa dorm pe la ora 9:30 patul fugea cu mine crezusem ca cineva inpinge patul ma inselasem era
cutremur ,o vai la apratele de radio se anutase : Ca multe cladiri din Bucuresti se prabusisera multi oamenii murise ,aparuse un cantec :
Intr-o zi de 4 marte
Pe la 9 jumatate
Omenii fugeau de moarte
De cutremurul cel mare
Care il stim cu fiecare
La Scala cofetarie
Na ramas o finta vie
Si in locul ei arat
De garoafe presarat
De cei ce-n viata ,au ramas
Ceausescu aparuse pe baricade ,hotii care erau prinsi ca fura erau executati .Pana in anul 1980 in tara se traia bine .In aceia perioada se daramau biserici ,buldozerele daramau  biserici foarte vechi ,comunisti incepusera sa puna painea ,uleiul,zaharul,faina la cartela .Se dadea doar doua ore de incalzire la blocurii , lumina era stinsa la ora 10 tara era chinuita ,parca:" Dumnezeu isi luase fata de la noi romanii",Pe data de 8 februarie 1978 o sa trec in rezerva aveam cel mai mare grad "soldat."
In anul 1980 parasesc orasul Bocasa si o sa vin acasa pentru totdeauna ,locuiam la blocul H3 din Oravita si i-mi amintesc de copii de la acest bloc ma priveau cu multa simpatie uni chiar ma crezuse cineva ca doar cantam la chitara :
-"Tica i-mi aduc aminte cind ai venit de la Bocsa noi cei de la H3 si H4 cind te vedeam cintind la chitara te consideram un star.....chiar am facut planuri cu Mariana sa facem o formatie impreuna.....vise de adolescente,acum ma amuza toate planurile care le faceam cu Mariana...."
-"Eu si star ...sant multi anii de atunci si eram toti tineri."
-"Ceau Tica,are dreptate Tatiana ai cintat foarte frumos si cred ca mai cinti si acuma.Eu iti doresc multa sanatate...:
-:"Multumesc mult Luci...."
Erau anii cei mai frumosi mi-am dat seama ca perdusem copilaria ,ca devenisem cu responsabilitati
ca incet visele din copilarie se spulbera ca nu e vina mea ci dor timpul trece incet si anii se aduna unul dupa altul ..........Ion     Petru 07.04.3013


sâmbătă, 2 martie 2013

O excursie de neutat

De doua sptamani ma simt putin singur si trist, Benoni Todica prietenul meu din copilarie nu mai este onlain dar ma bucur ca i-mi raspunde la mesajele trimise de mine , i-mi amintesc de o excursie facuta in anul 1968 cu un baiat Iacob Buzzi de la blocul 2 din Ciudanovita ,era vara si era cald eu aveam o bicicleta "Tohan"noua nouta mi-o cumparase bunica cadou de ziua mea ,ma hotarasem cu Iacob sa facem o excurie cu biciletele plecam din Ciudanovita :Ciudanovita sat ,Jitin ,Ticfaniu Mare ,Gradinari ,Greoni ,Oravita ,Maidan, Lisava ,E.C.C.F. si ajungeam acasa in Ciudanovita drumul pana in Jitin a fost o placere era o priveliste de vis pomii inflorita paraul Jitin curgea la vale drumul era un drum de tara cu gropi ,am mers usor pe biciclete pana in Jitin apoi a urmat Lunca Jitinul de o frumosete ce nu mai vazusem de mult timp in departare se vedeau colibile oameniilor care tineau animale oi,capre,  vaci am mers incet incet cu bicicletele deja incepuse sa simt ca ma dor piciorele am ajus la podul care trece peste Caras era frumos un rau mare curgea pe sub pod am facut un popas cu prietenul meu Iacob am mancat slanina prajita la foc ,rosii ,ardei, ceapa a fost o o cina pe cinste prinsesem puteri ura sa urcam dealul catre Ticfaniu Mare ,pedalam nu mai vazusem de mult acet sat era frumos cu case mai mici mai frumose am coborat panta acea mare si uitane pedaland catre satul Gadinari un sat frumos cu  mai mult locuitori si mai ingrijit , drumul era asfaltat si mergeam mai usor decat pe drum de tara incet, incet mai vorbim mai glumind ajungem in Gradinar urma drumul catre Greoni piciorele ma dureau ,apa se incazise in rubsac am poposit langa o fantana cu apa rece si buna am baut apa si am luat apa si cu noi ,pedalam catre Greoni picioarele ma dureau si pe mine si pe prietenul meu mai faceam un popas si mai mancam ce aveam in rubsac trcuse deja de ora 12 eram istoviti, facusem un popas de o ora sa ne odihnim sa prindem puteri ,pedelam catre Oravita am ajuns la complexul vechi am luato in stanga catre Maidam (Bradisorul de jos)dupa ce am trecu de Oravita am trecut pe langa un mic satusc Rachitova ,Iacob vede o gradina plina cu mere dulci am mers incet am furat cateva mere am pus si in rubsac si uite ca am ajuns in Maidan mai aveam putin si ajungeam acasa pedalam foarte incet catre Lisava picioarele ma dureau foarte tare m-am rugat de prietenul meu Iacob sa mai facem un popas, am stat cam jumatatte de ora, am ajuns la E.C.C.F.urma sa urcam Golgota un deal mai mare si apoi coboram dealul si ajungeam acasa in Ciudanovita ,o doamne se sfarsise si calvarul acesta si am ajuns acasa istovit cu dureri de picioare dar eram fericit reusisem sa facem acest drum lung cred ca sant apoape 80 de Kilometri parcursi de noi cu bicicletele eram fericit a doua zi povesteam prietenilor meu cum a fost excursia , eram fericit prietenii mei ma priveau cu admiratie, au fost clipe de neutat incercati sa afceti acest traseu eu l-am facut si in acei ani ai copilarie m-am simtit minunat ...... Ion Petru 02.03.2013

vineri, 1 martie 2013

Vacante la bunicii

Azi e prima zi de primavara e cald ,iarna a inceput sa se retraga iar eu ma intorc iar la amintirile din copilarie la vacantele acelea de vara de neuitat asteptam sa vina vacanta cea mare doamne erau trei luni de zile libere o ce bucurie pentru mine si orce copil din Ciudanovita , a venit si ziua cea mare dimineata uram sa plec inpreuna cu verisorul meu Valerin si unchiul meu , acasa la noi in comuna Dalboset ce omenii de omenie saritori si foarte harnici eram in comuna in care m-am nascut, din Ciudanovita pana acasa la bunica era doar 60 de kilometri plecam dimineata cu autobuzul din Ciudanovita si ajungeam seara la ora 19 in Dalboset ,bunica era acasa se bucura cand ne vedea la poarta ei  acasa ,stiam ce uram ,sa ma joc sa merg la scaldat pe raul Nera, la pescuit ,sa joc fotbal cat voiam .Mergeam la cules de cirese bunica avea doi ciresi mari plini cu cirese le culegeam si mancam cat pofteam dar ne saturam repede si alergam la scaldat Nera era foarte aproape de sat i-mi amintesc de lunile acele calduroase lunile lui cuptor alergam pe nisipul ferbinte la scaldat apa era numai buna de scaldat .I-mi amintesc de jocurile pe care le jucam inpreuna cu unchiul meu Aurel fratele lui tata se juca cu noi era parca un copilne jucam fotbal mergea cu noi la pescut ,aveam undite facute dintr-un bat de alun si pus nailon un carlic si o pluta stateam toata ziua sa prindem peste pe malul Nerei ,in acea perioada a anului porumbul dadea in lapte o ce bun era porumbul prajit la foc ,ajungeam tarziua acasa la bunica si dormeam nici de mancare nu aveam nevoie eram foarte fericit ,eu inpreuna cu verisorul meu si alti copii am plecam sa ne jucam un meci de fotbal intr-un sat vecin ,am jucat fotbal cu baieti de seama noastra si cred ca  am perdut am fost noi putin suparati dar a trecut am ajus acasa istoviti si cu dureri de picore loviti si plini de vantai era aceia copilarie care nu trebuie uitata ,trebuie sa o pastram in inima noastra sa povestim despre ea despre jocurile frumoase despre fetele frumoase pe care le curtam cum stiam noi .Clasa a 7a am facuto acasa in comuna Dalboset i-mi amintesc de profesori pe care i-am avut :domnul Budescu directorul scoli si preda matematica ,sotia domnului director preda geografia ,fizica si chimia o faceam cu domnul Gaina iar biologia si muzica cu domnul Gosa cu dansul aveam sa cant pentru prima data melodia formatiei "Phoenix"  "Hei tranvai" , poate de atunci sa nascut dorinta mea de a canta la un instrument mai tarziu o sa reusec sa cant la chitara avea sa vina anii si anii de munca sa pot invatat la chitara ,dar ti-ai gasit am putut eu sa stau cu bunica nu i-mi era dor de Ciudanovita plangeam dupa  dealurile mele, dupa filmele vazute la cinematograf.Nu o sa uit niciodata aceia zi cand am revenit inapoi acasa in Ciudanovita am venit cu trenul de la Anina la Oravita e un traseu de cale ferate foarte frumos cu multe tuneluri si e o calatorie placuta....Ion Petru  01.02.2013

joi, 28 februarie 2013

La izvor

E o zi special azi ,i-mi amintesc de drumul care duce catre sat pe partea dreapta e un izvor la o distanta de 120 de metri de blocul 1 din Ciudanovita .Eram copil si alergam descult catre acest izvor cu apa foarte rece si buna se zice ca "Cine bea apa de la izvor cu greu o sa plece din acest loc minunat "Ciudanovita pe partea dreapta e un alunis unde mergeam si culegeam alune era prin luna august alergam toti copii descult prin iarba si prin nispul ferbinte ,era copilaria noastra a multor copii si fiecare dintre noi a fost la izvor si la culesc de alune mai sus de alunis se aflau coarne si asteptam sa se coace sa le culegem de multe ori le mancam si crude si ni se facea gura punga .Pe drumul catre sat era un pod si dupa acel pod mai treceai un pod pe partea stanga statea mos Mihut ,doamne ce frica ne era de el dormea cu animalele ,pisici , canii ,capre era un loc de graoaza pentru noi copii care mergeam sa culgem liliac .Daca mergeti catre sat o sa vedeti  dealuri prine cu liliac si o sa ramaneti uimiti de frumustea acolor locuri, minunate ale copilarie .Toata ziua alergam pe dealuri ajungeam acasa istoviti nemancati dar fericiti .De asupra casei lui mos Mihut se aflau fragute ce frica i-mi era sa merg si sa le culeg ,intr-o zi am plecat sa culeg fragute  cu frica in san si am ajuns la acel loc special plin cu fragute culegeam fara sa fac miscari bruste sa nu ma simta canii dar ti-ai gasit m-au simtit canii lui mos Mihut si alegau catre mine eu o luam la fuga pe deal in jos si fugeam ,fugeam de i-mi simteam inima ca i-mi iese din piept . "Se spunea despre mos Mihut ca a fost pilot si de furie ca nevasta la parasit sa condamnat singur toata viata sa locuiasca inpreuna cu animalele."Mai sus de frgute era stanca cea mare acolo mergeam dupa ghiocei primavara ,dar toti copii aveam frica de canii de multe ori mama nu ma lasa  sa merg cu ceilalti copii sa culeg ghiocei eram toata ziua suparat fara pofta de mancare ,dar i-mi gasisem un loc unde puteam sa culeg cheia pamantului ,clopotei si viorele da a-ti ghicit era deasupra izvorului in acel alunis ,era primavara si alergam pe dealuri sa culgem primele floricele care vin o data cu acel anotimp.Izvorul era un izvor normal dar care avea o teava mare pentru  a putea bea apa rece de multe ori mama ma trimetea sa aduc apa de la izvor dar ma luam cu joca si ajungeam tarziu acasa ,mama nu ma batea doar i-mi soune s-mi fie rusene ca trebuie sa o ajut dar ti-ai gasit eu tot cu joaca si cu dealurile mele si cu jocurile minunate ale copilarie de multe ori nici nu ma incaltam  alergam pe dealurile mele catre izvor si eram fericit ....Ion Petru 28.02.2013

vineri, 8 februarie 2013

Sarbatori de iarna !

Nicaeri in lume nu sant sarbatori mai frumoase ca la noi ,am avut ocazia sa cant de sarbatorile de iarna in Serbia am ramas uimit copii nu colidau ca la noi de craciun si revelion , i-mi aduc aminte de copii din Ciudanovita si de sarbatorile de iarna , i-mi amintesc ca  i-mi facusem cu  prieten meu Dorel Negru un plug din lemn si plecam la colindat , mergeam la colindat si primeam banii ,eram multumiti cu acei bani a doua zi ne laudam la copii de bloc cat am castigat ,desi nu era cine stie ce suma noi copii eram multumiti aveam bani sa mergem la film sa ne cumparam dulciuri dela cofetaria din colt .Asteptam cu nerabdare sa vina craciunul, sa fie zapada se ne dam cu sanile intre blocul 1 si 2 .I-mi amintesc de primul revelion pe care l-am facut la prietenul meu Dorel Negru ne adunasem toti copii de la blocul 1 :Lia Popa , Arva Geneveva , Leana Giuchin , sora mea Mariana , Nederu Aurel, Marieta Balind toti dansam si eram fericiti asteptam sa vina anul cel nou .I-mi amintesc de jocurile minunate si de primul meu concert dat la blocul 1 aveam doar 7-8 anii si ne facusem o scena , aveam o formatie eu eram la chitara iar prietnul meu Dorel batea intr-o cratita erau jocurile copilariei de care nu o sa avem parte niciodata cu trecerea timpului.In fata blocului 1 se aduna mult nisip cand ploua ne jucam in acel nisip cu masinile erau niste jucari pe care le cuparam de la librarie de la magazinul universal.Vine Craciunul ziua in care sa nascut mantuitorul nostru Isus intr-o iesle si i-mi amintesc acele versuri minunate ale poietului George Cosbuc" ''Afară ninge liniștit"
Și-n casă arde focul,
/: Iar, noi, pe lângă mama stând,
De mult uitarăm jocul... :/

În casă patul e făcut,
Dar cine să se culce
/: Când mama spune de Isus
Cu glasul ei cel dulce. :/

Cum S-a născut Isus în fân
În ieslea-I săracă,
/: Iar, boii, peste El suflau
Căldură ca să-I facă. :/
Anii au trecu si in fiecare an noi cei de la blocul 1 faceam o seara dansata ne adunam baieti si fete aveam discuri de vinilin si ascultam muzica la un picap vechi ,invitam fetele si dansam , crescusem si incepusem fiecare sa aibe sentimete le strangeam in brate erau primele fapturi gingase din viata noastra  pe care le dansam anii au trecut si parinti meu s-au mutata din acel colt de rai minunat Ciudanovita .i-mi pastrasem legaturile  cu prieteni mei din copilarie si in anul 1978 am fost invitat la un revelion unde am mai cantat si la chitara .Revelionul se tinuse la parter la blocul A unde ne adnasem mai multi copii din Ciudanovita , Nestorovici , Fistea ,Heredea si multe fete noi baieti am strans bani si am cumpart cele trebuincioase pentru asemenea evenimente toti dansam si eram  fericiti apoi am plecat la un alt revelion care se tinea la blocul 20 si 21,era zapada  foarte mare eu cantam la chitara i-mi amotise mainile de frig era minunat avea sa fie ultimul meu revelion petrecut in Ciudanovita  ,din acel an incep sa cant cu mai multe formati de muzica populara si usoara la reveliioane  ,nu i-mi doream sa treaca anii copilarie dar timpul nu se opreste si noi ramanem doar cu amintirile frumoase din copilarie si.................amintirile nu mor niciodata ......Ion Petru 08.02.2013                                                                                                                                                                                                                         







vineri, 31 august 2012

O partida de vanatoare

Tata ma anuntase ca dimineata o sa mergem la vanatoare ce bucuie pe mine  ,nu am putut dormi toata noapteam eram doar un pusti de 10 anii  am urcat pe drumul catre Baba Anca si am dat drumul canelui de vanatoare ,dupa putin timp am auzit cainele latrand era semnul ca am dat de urma unui iepure .Tata stia locurile pe unde o sa vina vanatul am asteptat cu rasuflarea taita , inima i-mi batea tare sa-mi iese din piept si uite ca apare un iepure ,tata pune arma de vanatoare la ochi ocheste si vanatul cade era un iepure privesc cu mila la acesl vanat .Tata avea la el un rubsac mare am pus vanatul in el si am plecat mai departe .Intr-o poienita tata ma cheama la el si i-mi da arma de vanatoare si i-mi arata cum sa trag cu pusca de vanatoare eram emotionat nu trasesem cu arma de vanatoare niciodata ,am pus ara la umar cum i-mi aratase tata am ochit si am tras ......oooo bubutitura mare se auzise reculul armeie ma zguduise nu mai stiam ce sa fac , tata sa apropiat de mine mi-a luat arma si mi-a spus : "Cu arma de vanatoare baiete trebuie sa fi atent si sa o ti cu grija altfel o sa cazi " Toata lume se invartea in jurul meu eram fericit .Am plecat desura vai Lupului cu tata eu trebuia sa fac gona si sa gonesc animalele catre tata am intrat 30 de metri in padure si tata astepta pe culme pregatit sa traga in vanat ,nici nu am intrat bine in padure ca prin fata mea a trecut foarte repede o caprioara in  mine era inima cat un purece nu mai vazusem caprioare i-mi parea rau ca tata sa traga in caprioara nu peste putin timp tata ma strigat la el al alergat intr-un suflet si l-am intrebat : "Tata de ce nu ai tras in caprioara "ma privit cu ochi lui mari si luminosi si mi-a spus "Nu pot sa trag cu pusca in acest caprior "Am plecat spre casa am ajuns acasa eram obosit dupa alergatura trasa pe delurile minunate din jurul Ciudanovitei . A doua zi povesteam prietenilor de la blocul 1 cum am fost la vanatoare .Eram un pusti fericit si perioada aceia din viata nu o pot uita tote in jurul meu erau roz totul era frumos nu aveam nevoie de nimic eram doar eu si dealurile mele staca cea mare ,dealurile cu feriga unde ma ascundeam si ma jucam era  o copilarie minunat alaturi de colegi si prietenii mei din Ciudanovita..................Ion  P.  31.08.2012

joi, 30 august 2012

Dor

Azi e o zi de sfarsit de august si i-mi amintesc de locul copilarie Ciudanovita am avut o copilarie normala parca ma vad copilul acela timid care alerga pe un teren de sport din curtea scoli jucand fotbal si hambal Am avut profesori minunati care ne-au invatat sa scriem si sa fim drepti in viata .I-mi este dor de prieteni mei si de colegi de clasa de vecinii de bloc de oamenii copilariei ,i-mi este dor de delurile din Ciudanovita de poieniile lui Rudi si ale lui mos Enuica de Baba Anca unde mergeam primavara la furat de mere de valea Lupului de magazinul universal de cofetarie de locul acela minunat si de valea noastra care a fost cu mine tot timpul am pastrato in inima mea .I-mi este dor de ierinile frumose si de bataile cu zapada pe care le faceam cei de la blocul 1 cu cei de la blocul 2 ,mie dor de fetele si baieti care au copilarit cu mine in Ciudanovita.Am avut ocazia sa vizitez toate localitatile din jurul Oraviteti am dat spectacole multe in tara dar nicaieri nu a fost mai bine ca in valea aceia minunata cu oamenii minunati saritori si plini de viata .I-mi este dor de cei plecati in stele de serile petrecuta in jurul blocului jucandune ascunselea,mie dor de de pamantul pe care am pasit acolo i-mi sant radacinile si de multe ori ma intorc acolo admirand stanca aceia mare voind sa fiu primul care ajunde sus .I-mi este dor de Ciudanovita i-mi este dor de strazile pe unde ma plimbam cu prietenii si colegi ,i-mi este dor de rudele mele i-mi este dor de tot ce am lasat in urma .Atunci cand am parsit Ciudanovita nu stiam ca am sa incep o viata noua de care nu a fost nevoie dar asa a fost sa fie , pe drum am perdut multe amintiri si multi prietenii si colegii , am perdut multe persoane dragi inimi dar radacinile au devenit mult mai rezistente .Oriunde ai ajunge tot strain esti orce ai face tot i-ti este dor de casa ,orcand te-ai intoarce nu e prea tarziu .........Ion  P. 30.08.2012